1 Doamne, Atot@iitorule, Dumnezeul p[rin@ilor no\tri Avraam, Isaac \i Iacob \i al semin@iei lor celei drepte, 2 Cel ce ai f[cut cerul \i p[m_ntul cu toat[ podoaba lor, 3 Cel ce ai z[g[zuit marea cu cuv_ntul poruncii Tale, Cel ce ai ]ncuiat genunea \i ai pecetluit-o cu numele T[u temut \i sl[vit, 4 ]n fa@a C[ruia toate lucrurile se tem \i tremur[ din pricina puterii Tale 5 ΓÇö fiindc[ m[re@ia slavei Tale e de neΓÇÖndurat, iar aprinderii m_niei Tale ]mpotriva p[c[to\ilor nu i se poate sta ]mpotriv[, 6 ]n timp ce mila f[g[duin@ei Tale e nem[surat[ \i neajuns[ ΓÇö; 7 c[ci Tu e\ti Domnul Cel-Prea]nalt, bun, ]ndelung-r[bd[tor \i mult-milostiv, C[ruia }i pare r[u de r[ut[@ile oamenilor; Tu, Doamne, dup[ mul@imea bun[t[@ii Tale, ai f[g[duit poc[in@[ \i iertare celor ce #i-au gre\it, \i dup[ mul@imea ]ndur[rilor Tale ai hot[r_t pentru cei p[c[to\i poc[in@[ spre m_ntuire.
8 A\adar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drep@i, nΓÇÖai r_nduit poc[in@[ pentru cei drep@i, adic[ pentru Avraam, pentru Isaac \i pentru Iacob, care nu #i-au gre\it, ci ai r_nduit poc[in@[ pentru mine, p[c[tosul, 9 deoarece eu am p[c[tuit ]n num[r mai mult dec_t nisipul m[rii. Multe sunt f[r[delegile mele, Doamne, multe sunt, iar eu nu sunt vrednic s[ privesc ori s[ v[d ]n[l@imea cerului din pricina mul@imii nedrept[@ilor mele, 10 ]ncovoiat fiind eu cu multe c[tu\e de fier, ]nc_t nu pot s[-mi ridic capul, \i nici odihn[ nu am, ca unul care Te-am m_niat \i r[ul l-am f[cut ]n fa@a Ta, nef[c_nd voia Ta, nici p[zind poruncile Tale, ci a\ez_nd ur_ciuni idole\ti \i ]nmul@ind spurc[ciunea faptelor.
11 Dar acum ]mi plec genunchii inimii, rug_ndu-m[ bun[t[@ii Tale: 12 Am p[c[tuit, Doamne, am p[c[tuit, \i-mi cunosc f[r[delegile; 13 Dar Te rog \i-#i cer: iart[-m[, Doamne, iart[-m[ \i nu m[ da pierz[rii cu f[r[delegile mele; faptele mele cele rele s[ nu le @ii pe veci ]ntru m_nia Ta, \i nici nu m[
